Resursele turistice etnografice
Se remarcă prin bogăţia şi diversitatea lor, fiecare dintre etniile conlocuitoare ale zonei aducându-şi un aport inedit la multiplicarea acestora.
Deşi viaţa urbană a redus, peste tot în lume unde ea s-a afirmat, uneori până la dispariţie, vechile tradiţii şi obiceiuri, precum şi elementele constituente ale folclorului (portul, dansul şi cântecul popular), găsite actualmente fie în muzeul oraşului, fie în arhivele de profil, ele se menţin încă, chiar dacă numai la nivel simbolic în localităţile rurale ataşate sau învecinate spaţiului urban (Sărăuad, Blaja, Cig, Valea Morii, Cehal, Cehăluţ, Săuca, Săcăşeni, Santau, Pir). Anumite manifestări, precum „balul strugurilor", din Cehăluţ, sau „chirbaiul", din Santău, conţin numeroase elemente de sorginte etnografică, ce trebuie revitalizate şi exploatate turistic mai intens.
Turismul rural, ale cărui motivaţii se alimentează cu prisosinţă din zestrea etnografică a localităţilor rurale, reprezintă o ideală oportunitate pentru revitalizarea tradiţiilor şi obiceiurilor, a unor ocupaţii cu caracter artizanal, a folclorului în satele zonei. Toate aceste devin elemente de prim ordin ale unei ofertei turistice originale, inedite, singura capabilă de-a atrage şi a fideliza cererea turistică.
In cadrul ocupaţiilor tradiţionale, cultura viţei de vie se impune a fi reconsiderată. Ea deţine o semnificaţie aparte prin vechimea sa atestată în documente medievale, precum cel din anul 1589 în care se menţionează că „...dacă cineva îşi plantează vie pe teritoriul oraşului, nu poate fi frustrat de acea vie, pentru nici un fel de păcat, numai dacă a atentat la viaţa cuiva...". De altfel inventarele agricole ale diverselor perioade confirmă frecvenţa culturii în cauză, dovadă fiind cele din 1644 şi 1720, menţionate de Petri Mor, unde parcelele cu viţă de vie ajung, ca număr, la 130, respectiv 241, la concurenţă cu toate celelalte tipuri de culturi şi folosinţe agricole. Revitalizarea podgoriei cu centrul la Tăşnad nu se rezumă numai la cultura în sine, ci la o formă aparte de desfăşurare a turismului şi anume turismul oenologic (viticol) practicat în astfel de zone populate de pivniţe şi crame amenajate special pentru degustări şi petrecerea timpului liber. Ocupaţia se va asocia cu variatele manifestări folclorice prilejuite de cultura viţei de vie, dar mai ales de culesul strugurilor (cunoscut este „balul strugurilor", organizat în toamna fiecărui an în localităţile Pir, Cehăluţ sau Săcăşeni) şi producerea vinului, ce pot fi exploatate ca momente atractive de mare autenticitate.
O altă ocupaţie tradiţională este pomicultură, centrată îndeosebi pe cultura prunului, larg răspândită în localităţile Cehal şi Săuca. Pe lângă faptul că fructele devin unul dintre produsele ecologice cele mai căutate de turişti, obţinerea ţuicii în distileriile artizanale ale populaţiei ar putea constitui destinaţii atractive de scurtă durată în circuitele turistice organizate în microregiune.
In sfârşit, cultura grâului la Săuca, în proximitatea Tăşnadului,caracteristică prin calitatea acestuia, ar putea conduce, în viitor, la organizarea, după terminarea recoltării, a unei „sărbători a grâului" şi reluarea tradiţiei producerii pâinii în cuptoare tradiţionale, transformându-se într-o atracţie specifică şi ea turismului rural.
